 Scriitor şi compozitor, editor şi colportor al propriilor sale cărţi, profesor de muzică şi cāntăreţ, Anton Pann este īn cultura noastră una dintre cele mai originale figuri. A fost un om de duh, talentat şi sārguincios, care a preţuit munca, dar şi petrecerile. A īntrunit īn fiinţă lui atitudinile unui om din popor şi şi-a pus strădaniile īn slujba celor de o seamă cu el. īntr-o epocă īn care cei mulţi - săteni şi tīrgoveţi mărginaşi - nu aveau acces la cultură şi literatură, el a scris pentru ei, după priceprea şi gustul lor, ca să-i īnveselească şi ca să-i īnveţe. Se poate spune că prima şcoală īn ale literaturii, pentru un cerc foarte larg de cititori, a fost operă lui Pann. De aici, aceştia au putut urcă mai sus, spre poezia, proză şi teatrul scriitorilor de la 1848. Anton Pann a fost un scriitor "popular" prin sursa folclorică a operei lui, ca şi prin destinaţia acesteia. Alături de fabulistii fruntaşi ai epocii, istoria literara īnscrie şi contribuţia lui modestă.
Printre folclorişti e īnsă un īnaintaş, chiar dacă nu a fost călăuzit de o īnţelegere ştiinţifică a materialului pe care l-a cules şi publicat. Īn sfārşit, ca povestitor īn versuri a dat poveşti, snoave, istorioare pline de pitoresc şi umor. Rămīne pīnă astăzi unul dintre cei mai buni autori de anecdote versificate. Prin conţinutul educativ şi notele de critică socială ale operei lui, a conlucrat la statornicirea spiritului popular īn literatura noastră şi la orientarea ei critică anti-feudală.
Epitaful lui Anton Pann
Aici s-a mutat cu jale
Īn cel mai din urmă an
Care īn cărţile sale
Se citeşte Anton Pann.
Acum māna-i īncetează
Ce la scris mereu şedea,
Nopţi īntregi nu mai lucrează
La lumina cărţi să dea.
Īmplinindu-şi datoria
Şi talantul neingropand
S-a făcut călătoria
Dānd īn lume altor rānd
Scriitorii din generaţiile următoare, i-au arătat īnaintaşului lor o īndreptăţită afecţiune. Bolintineanu şi Alecsandri, Eminescu şi Caragiale, au aflat pentru el cuvintele calde de preţuire. Ion Creangă ca şi autorul scrisorii pierdute, Eminescu īnsuşi şi alţii au preluat din cărţile lui Pann subiecte, tipuri, sugestii pentru opere proprii. Poezia "De-ar fi mijloace" din ciorne eminesciene provine din noul Erotocrit; "Poveste" şi "Mama" de Caragiale īşi au originea īn povestiri ale lui Pann, la fel snoava "Păcală" de Ion Creangă. Spre modelele antonpanesti ne duc şi unele din scrierile de tinereţe ale lui Coşbuc. Dar nu numai atīt. Prin coloritul viu, prin pitoresc şi umor, prin limbajul frust, Pann e, īntr-un anume sens şi īn toată modestia lui, nu numai un īnaintaş al lui Caragiale, ci şi al lui Tudor Arghezi. Desigur, de la el pānă la aceşti mari scriitori calea a fost lungă, dar nu e totuşi puţin lucru pentru fiul căldărarului din Sliven de a fi făcut cu ezitări şi stāngăcii primii paşi.
Sursă: Anton Pann - "Povestea Vorbii", Ion Roman - "Prefaţă"
|
